OZN-ul de pe Otopeni era planeta Venus?

Fenomenele aerospatiale inexplicabile, dezvaluite de curand, au provocat dezbateri aprinse. Mai multi specialisti au incercat sa dea o explicatie imaginilor surprinse pe aeroportul Otopeni.

Reprezentantii Asociatiei pentru Studierea Fenomenelor Aerospatiale Neidentificate (ASFAN), George Cohal si Cristian Roman, au spus la unison ca "obiectul luminos" surprins de camera video de supraveghere a aeroportului nu este altceva decat planeta Venus.

Scriitorul Ion Hobana, presedintele ASFAN, a inclinat si el spre aceasta teorie. Presedintele Romanian UFOnetwork, Paul Dorneanu, a confirmat aceasta opinie.

Fie ca a fost planeta Venus, fie ca a fost o proiectie laser, fie ca a fost un obiect, un singur lucru este cert: in afara de organizatiile neguvernamentale care se ocupa cu studierea unor astfel de fenomene, statul nu are un organism specializat in cercetarea stiintifica a lor, asa cum exista in alte tari.

Cazul OZN-ului de la Otopeni, din 11 mai 2004, si recentele dezvaluiri despre MiG-ul lovit de obiecte zburatoare neidentificate au starnit reactii interesante in randul celor pasionati de studiul OZN-urilor.

"Este foarte important de determinat directia de filmare a camerei pentru ca noi suspectam ca acel OZN sa nu fie decat planeta Venus, care se putea vedea catre vest de aeroport. Daca intr-adevar filmarea s-a facut spre est, asa cum par sa sugereze imaginile, atunci e destul de posibil ca acel obiect sa fie un Obiect Zburator Neidentificat.

Astfel, ridicam cateva intrebari. Operatorii acestor imagini, daca au vazut un astfel de obiect zburator neidentificat, nu au dat alarma la aeroport? Un astfel de obiect implica un pericol pentru traficul aerian", crede Paul Dorneanu, presedintele Romanian UFOnetwork (RUFOn).

Venus, planeta cu peste 1.000 de vulcani

Au aparut noi dovezi ale vulcanismului activ pe Venus: folosind datele colectate de sonda Magellan, au fost descoperite pete rosii pe suprafata lui Venus.

Astronomii urmaresc de mult timp activitatea geologica a planetei Venus, suprafata acesteia fiind impanzita cu peste de o mie de vulcani, scrie publicatia online Ciel&Space.

Un colectiv de cercetatori americani de la Universitatea California, condus de Nataliya Bondarenko, a analizat datele radiatiei emise de sursele de caldura, furnizate de sonda spatiala Magellan, care orbiteaza in jurul lui Venus, inca din 1990.

Prelucrarea acestor date a relevat faptul ca in regiunea Bereghinia Planitia din emisfera nordica exista zone mai fierbinti cu peste 85 de grade Celsius fata de restul suprafetei planetei.

Previziunile astrofizicienilor sunt in favoarea unei activitati geologice intense pe Venus, marturie fiind si publicarea datelor obtinute in aprilie 2010 de echipa internationala de cercetatori care a descris existenta "lavei proaspete" in trei regiuni din emisfera sudica a planetei.

Filmul realizat in urma datelor obtinute cu ajutorul sondei spatiale Venus Express, care orbiteaza in jurul planetei inca din 2006, poate fi vizualizat pe site-ulNASA.

40 ani de la prima coborare lina pe planeta Venus

La 15 decembrie 1970, a avut loc coborarea lina a navei spatiale "VENERA - 7" pe planeta Venus, primul corp terestru care a atins vreodata suprafata acestei planete.

"VENERA - 7" era de constructie sovietica, iar programarea aterizarii line s-a facut dupa ce alte sase nave spatiale, tot sovietice, au executat misiuni prealabile de experimentare si recunoastere, toate sub denumirea "VENERA" si numerotate de la 1 la 6.

Parasutarea pe planeta Venus

Spatiul din zona planetei fusese studiat atat de lansarile anterioare sovietice, cat si de programul american "Mariner", ale carui sonde au transmis date din vecinatatea planetei, fara a avea prevazuta atingerea solului.

"VENERA - 7" a fost lansata de pe cosmodromul Baikonur, la 17 august 1970. La 2 octombrie si la 17 noiembrie au fost executate doua corectii de traiectorie, ambele reusite, iar la 15 decembrie, dupa 120 zile si de zbor, nava spatiala a ajuns in apropierea tintei sale.

In timpul efectuarii manevrelor de franare aerodinamica, viteza aparatului in raport cu suprafata planetei a scazut de la 11,5 km/s la 200m/s.

Sistemul de parasute a fost pus in functiune la o inaltime de 55 km de suprafata planetei, presiunea exterioara, la acea inaltime fiind de 0,7 atmosfere. La orele 8,34 minute si 10 secunde, nava spatiala a atins solul venusian.

Solul planetei a fost atins, dar succesul este partial

Informatiile cu privire la coborare au fost receptionate timp de 53 minute, din care 20 minute dupa atingerea solului. Au fost masurate temperaturi care variau de la 25 la 475 grade C. In momentul atingerii solului, viteza navei atingea 16 m/s.

Scopul misiunii era sa studieze parametrii statici si dinamici la sol, in perspectiva, mai indepartata, de a se putea trimite o nava cu personal uman.

Din pacate, experimentul, desi a dus la multe concluzii valoroase, nu s-a putut finaliza la nivelul prevazut, intrucat transmiterea de date s-a intrerupt la putin timp dupa coborare - probabil, din cauza curentului, care a dus la rasturnarea navei si avarierea antenei, cu acest prilej.

Aparatura de emisie, care la inceput functiona ireprosabil, a inceput sa emita cu intensitate din ce in ce mai scazuta, cu intreruperi neregulate, pana a incetat definitiv, fara a se putea afla cauzele care au determinat aceasta situatie.

Data de 15 decembrie 1970 ramane, totusi, momentul cand prima nava spatiala de pe Terra a atins planeta Venus.

S-a deschis o perspectiva. Urmeaza un drum lung

Ulterior, au mai fost trimise inca 9 nave spatiale sovietice de tip "VENERA", care au completat cercetarile cu date valoroase privind parametrii de sol, de atmosfera si de campuri magnetice. Cu acest prilej, s-au receptionat si primele imagini din peisajul vanusian.

Interpretarea imaginilor a dus la cocluzia ca solul este neuniform si framantat datorita activitatii vulcanice, aflata in plina desfasurare.

Cea mai lunga si mai concludenta transmisie a fost cea obtiuta de statia "VENERA 13" care a emis date timp de 127 de minute, in limitele resurselor de baterii de care dispunea.

In ultimele decenii, intensitatea investigatiilor a incetinit, din cauza evenimentelor de pe planeta noastra, dar si a costurilor enorme pe care le necesita asemenea actiuni. Este sigur ca ele vor fi reluate, iar speranta cercetatorilor se leaga de ziua cand astronautii terestri vor face primul pas pe planeta Venus.

Nimeni nu poate anticipa cat de indepartata este acea zi si am gresi daca am anticipa ca respectivii cosmonauti vor fi rusi sau americani, atata vreme cat si alte puteri, deloc neglijabile, trag cu coada ochiului inspre cosmos.

Racheta ce transporta o sonda catre Venus, lansata de japonezi

Racheta ce transporta o sonda catre planeta Venus, pentru a o studia, a fost lansata vineri cu succes de catre japonezi.

Racheta H-2A a fost lansata de la centrul spatial Tanegashima, din sudul Japoniei, si transporta sonda si un sistem experimental de navigatie spatiala cu ajutorul energiei solare, relateaza
Ria Novosti.

Lansarea, care trebuia sa aiba loc joi, a fost amanata din cauza conditiilor meteorologice nefavorabile.

Sonda Akatsuki ("Rasarit") se va apropia in sase luni de planeta Venus si va avea o orbita eliptica in jurul sau, sutdiind-o timp de peste patru ani de la o distanta de 80-300 de kilometri.

Sonda va utiliza lumina in infrarosu pentru a rezolva misterele planetei Venus, in special cele legate de atmosfera si conditiile de la suprafata.

Venus este o planeta similara Pamantului, in ceea ce priveste gravitatia si compozitia, insa este acoperita de un strat dens de nori cu acid sulfuric, motiv pentru care suprafata nu poate fi observata cu ajutorul camerelor normale.

Unul dintre obiectivele principale ale misiunii este obtinerea informatiilor cu privire la rotatiile straturilor superioare ale atmosferei, care produc furtuni puternice.

Cercetatorii japonezi spera deasemenea sa afle daca exista vulcani activi sau daca se produc tunete.

Exista viata pe Venus?

Multi astronomi sunt de parere ca Venus a gazduit candva forme de viata. Unii cred ca viata exista chiar si acum, in norii de la mare inaltime ai acestei planete.

Cercetatorii reproduc acum mediul existent pe aceasta planeta, astfel incat sa poata intelege mai bine sistemul climatic al Terrei si posibilitatea oferita de alte planete pentru gazduirea vietii, informeaza Daily Galaxy.

Ei pot studia atmosferele si suprafetele planetelor prin studierea spectrului acestora - lungimile de unda ale luminii pe care o reflecta sau o absorb. Venus este cea mai calda planeta din sistemul solar, iar informatiile obtinute de oamenii de stiinta sunt afectate, din pacate, de acest aspect.

Temperaturile ating acolo 480 de grade Celsius. Presiunea atmosferica de la suprafata planetei este de 90 de ori mai mare decat cea de pe Pamant. De aceea, sunt utilizate analize cu ajutorul luminii infrarosii, care permit studierea atmosferei si suprafetei acestei planete, potrivit lui Hakan Svedhen, membru al proiectului Venus Express.

Sunt utilizate informatii obtinute de misiunea orbitala Venus Express, apartinand Agentiei Spatiale Europene. In laboratorul Planetary Emissivity, din Berlin, sunt create conditiile prezente pe Venus. Se spera sa fie refacuta o structura minerala similara cu cea a suprafetei planetei Venus in trecut.

Si in Italia sunt recreate conditiile prezente pe Venus, in laboratorul de la Institutul National de Astrofizica din Roma. Echipa condusa de Giuseppe Piccioni studiaza spectrele de dioxid de carbon la temperaturi si presiuni similare celor de pe Venus.

Se vor putea determina, astfel, dinamica si compozitia amosferei sale, inclusiv misterioasa circulatie a vantului de patru zile, vortexurile polare si distributia apei, precum si alti constituenti minori.

Aliniere extrem de rara a planetelor vineri, 13 mai - ne va influenta in vreun fel?

Un fenomen extrem de rar s-a produs, vineri, 13 mai 2011, pe cerul Australiei, constand in alinierea a patru planete: Jupiter, Venus, Mercur si Marte. Evenimentul a fost asteptat cu nerabdare de astronomi si cu neliniste de catre unii locuitori ai Pamantului.

 Evenimentul cu adevarat remarcabil a fost vizibil vineri, pe cerul din estul Australiei, cand Jupiter, Venus, Mercur si Marte se vor alinia, informeaza Herald Sun. Alinierea celor patru planete, care se intampla doar o data la 50 pana la 100 de ani, se va produce inaintea rasaritului soarelui, anunta Observatorul de la Sydney.

"Fiecare aliniere care se intampla determina doua sau trei planete sa fie apropiate, dar sa existe o aliniere a patru planete este un caz particular foarte rar," a spus Geoffrey Wyatt, un cercetator de la Observatorul Australian.

Ultima data cand australienii au vazut un asemenea spectacol ceresc a fost in anul 1910, iar urmatoarea ocazie nu va fi inainte de 2056. Venus se va gasi in mijlocul grupului si va fi cea mai stralucitoare. In stanga se va situa Jupiter, in timp ce Mercur va fi in dreapta lui Jupiter.

"Vor semana destul de mult cu doua faruri care vin spre tine. Vor fi doua lumini stralucitoare pe cer," spune Wyatt.

Astronomul nu poate spune cum va influenta alinierea planetelor oamenii, din punct de vedere astronomic, insa este convins ca un tantar care bazaie ii afecteaza mai mai mult pe cei aflati in incapere decat ne vor afecta planetele vineri.

Cheia racirii Pamantului, descoperita pe Venus?

O solutie pentru oprirea incalzirii globale si racirea Pamantului ar putea fi gasita de oamenii de stiinta, multumita unei descoperiri facute de astronomi in atmosfera planetei Venus.

Masuratorile efectuate de sonda Venus Express, a Agentiei Spatiale Europene (ESA), au dus la descoperirea dioxidului de sulf in atmofera superioara a planetei Venus, scrie publicatia online MaxiSciences.

Descoperirea este importanta pentru Pamant, deoarece dioxidul de sulf ar putea proteja planeta noastra de efectele incalziri globale, neutralizand gazele de sera.

Solutia ii apartine lui Paul Crutzen, laureat al Premiului Nobel pentru Chimie, in 1995, ce a propus deja un proces prin care dioxidul de sulf sa poata fi folosit pentru racirea atmosferei Pamantului.

In cazul planetei Venus, cercetatorii de la ESA au detectat prezenta dioxidului de sulf la altitudini mari, intre 90 si 110 kilometri, descoperirea fiind confirmata si de specialistii americani, care au detectat aceeasi "ceata fina" de dioxid de sulf in atmosfera planetei, prin folosirea radiatiilor de microunde, cu ajutorul unui observator astronomic plasat la sol.

Parerea unanima a specialistilor care participa la acest program este ca dioxidul de sulf provine din ceata bogata in acid sulfuric din atmosfera planetei.

Cum temperatura creste cu altitudinea, in cazul planetei Venus, la peste 90 de kilometri, acidul sulfuric este descompus sub efectul radiatiilor solare, rezultand dioxid de sulf.

In cazul Terrei, dioxidul de sulf provine in mare parte din eruptiile vulcanice. Echipa de cercetatori, condusa de Paul Crutzen, lucreaza la un proiect privind injectarea unor cantitati mari de dioxid de sulf la altitudini de peste 20 de kilometri, in atmosfera terestra, in scopul racirii ei.

Expertii spera ca vor reusi, astfel, sa reduca impactul gazelor cu efect de sera generate de activitatea umana.

Un astfel de scenariu va fi luat in calcul in urmatorii ani, mai ales pentru a gasi solutii de injectare artificiala in atmosfera terestra a dioxidului de sulf.

In aceste conditii, norii de dioxid de sulf din atmosfera planetei Venus ii vor ajuta pe cercetatori sa inteleaga mai bine cum ar putea profita Pamantul de pe urma acestei substante.

Venus in mitologie

Venus-Theophile Gautier

Privesc pictura şi mă întreb
De unde atâta frumuseţe
Şi forme de un contur perfect
Cu rotunjimi tulburătoare
Şi cu priviri îmbietoare
Spre cine oare?

Când te gândeşti ce vârstă are
Şi totuşi ce perfectă este
Te întrebi firesc cine-i maestrul
Ce a creat divin pictura
Şi a întrecut însăşi Natura.

În lume sunt destui cu har
Ce depăşesc deplin perfectul,
Chiar Botticeli unul este
Ce a creat splendori în lume
Şi-a depăşit al său renume.

Să nu admiri frumosul însuşi
E un sacrilegiu, un păcat,
Căci frumuseţea e eternă,
Nu are vârstă, nici sfârşit,
E o minune ce uimeşte
Chiar pe acei cu suflet mic.

Căci, din păcate, sunt în lume
Destui neghiobi cu ură-n suflet,
Ce nu ar pregeta o clipă
Pe Venus însăşi să o rupă,
Destui demenţi ce-şi spun "sunt pur"
O văd pe Venus o bacantă
Ce râde chiar de acei bărbaţi
Ce-n taină se vor adoraţi
De cea pe care o urăsc
Şi fără jenă o hulesc

    Afrodita  (denumită de romani Venus) reprezintă în mitologia greacă zeiţa frumuseţii.
Potrivit legendei, s-a născut în Cipru. “Stâncile Afroditei” se găsesc pe ţărmul sudic al insulei, pe locul unde - potrivit mitologiei greceşti - a căzut în apa mării înspumate organul masculin de reproducere al zeului Uranus, amputat de rude geloase. Aici s-ar fi născut, din valurile mării învolburate, zeiţa dragostei Afrodita / Venus. Legenda constituie tema mai multor tablouri pictate de artişti renumiţi.


Deşi zeiţă a frumuseţii, Afrodita este căsătorită cu zeul şchiop, hidosul Hefaistos, care era şi fierarul zeilor. În privinţa naşterii ei există două variante: prima ar fi că este fiica lui Zeus şi a Dionei, cealaltă spune că s-a născut din spuma mării. Cu toate că este căsătorită cu Hefaistos (Hephaestus), a fost iubită de zeii Ares, zeul războiului, Dionysos, Hermes şi Poseidon , precum şi de muritorii de Anchises şi Adonis.


A avut mai mulţi copii: cu zeul Hermes pe Eros, cu Ares pe Anteros şi pe Harmonia, cu muritorul Anchises pe Aeneas (personajul principal din epopeea virgiliană Eneida) etc.


În legătură cu farmecul şi puterea Afroditei circulau numeroase legende: un episod cunoscut este infidelitatea ei faţă de Hephaestus care, descoperind prin surprindere legătura ei cu Ares, a chemat toţi zeii Olympului drept martori. Un alt episod celebru este judecata lui Paris: Zeus a poruncit ca mărul de aur aruncat de Eris, zeiţa vrăjbei şi revendicat în egală măsură de Hera, Atena şi Afrodita, să fie acordat de un muritor, Paris, celei pe care o va socoti el mai frumoasă. Cele trei zeiţe s-au înfăţişat înaintea lui Paris pe muntele Ida şi au început să-şi laude farmecele, promiţându-i fiecare câte un dar. Cucerit de frumuseţea Afroditei şi de darul făgăduit de ea - acela de a o lua de soţie pe cea mai frumoasă muritoare, pe Elena din Troia - Paris i-a dat ei mărul.


Alegerea Afroditei şi răpirea Elenei au constituit originea războiului troian. În cursul acestui război, în care rivalele ei, Hera şi Atena, au sprijinit tabăra adversă, Afrodita i-a ajutat în mod constant pe troieni, în special pe Paris şi pe Aeneas. Ea a fost rănită în luptă de către grecul Diomede. Dacă nu a putut împiedica moartea lui Paris şi distrugerea Troiei, în schimb, salvarea lui Aeneas se datorează Afroditei, care l-a ajutat să ajungă pe ţărmurile Italiei. Tot datorită acestui fapt, zeiţa era socotită, sub numele de Venus, drept divinitate protectoare a Romei. Afrodita avea sanctuare celebre la Paphos, Cnidus, Delos, Sicyon etc. Cultul ei era celebrat în întreaga lume helenică, cu precădere în insulele Cipru şi Cythera.

The Planet Venus

Misiuni spatiale spre Venus

Misiuni spatiale spre Venus

 

Prima sonda ce a vizitat planeta Venus, a fost Mariner 2 in 1962. Nu mai putin de 20 de sonde au vizitat planeta, cele mai importante fiind Pioneer Venus, Venera 7 si Magellan.

 

Mariner 2 a survolat planeta in decembrie 1962 si a confirmat ca Venus este un loc foarte fierbinte, cu o atmosfera din dioxid de carbon.

 

Pioneer Venus a fost sonda care a realizat primele harti ale suprafetei planetei. A trecut pe langa Venus in 1978.

 

Venera 7 a fost prima sonda de a asolizat pe suprafata unei alte planete, in 1970. Aceasta a transmis primele date de la sol.

 

Venera 9 a asolizat si ea pe Venus, in 1975. A transmis primele imagini de pe suprafata planetei.

 

 Magellan a fost lansata in mai 1989. A cartografiat 98% din suprafata plentei Venus, la o rezolutie de 300 m. Megellan a stat 4 an pe orbita, in jurul lui Venus, studiind diferite fenomene, inclusiv cel de aerofranare in atmosfera lui Venus. La sfarsitul misiunii Magellan a fost trimis in atmosfera venusiana unde s-a dezintegrat.

Sfarsitul lumii?

         Planeta Venus se va alinia cu Pământul în 2012 şi ne va aduce sfârşitul lumii pe 21 decembrie 2012?

Pavel Smutney este un cercetător din Slovacia care a emis o teorie astronomică foarte interesantă. Astfel, el crede că alinierea planetelor, în special al planetei Venus cu Soarele, are efecte puternice asupra Pământului. Smutney a urmărit în special tranziturile lui Venus şi a observat că, în perioade foarte apropiate, pe Terra au loc erupţii vulcanice sau cutremure devastatoare. Există o perioadă de circa 6-9 luni după tranzitul lui Venus, în care apar cutremure, erupţii vulcanice sau tsunami puternice în lume.

Tranziturile lui Venus sunt destul de rare şi ele apar în perechi. Astfel, una din ele se află în intervalul 2004-2012. Cea anterioară a avut loc între 1874 şi 1882, iar înaintea sa a mai fost între 1761 şi 1769 şi tot aşa, în continuare. Venus este planeta cea mai apropiată de noi, şi în timpul acestui tranzit sau conjuncţii cu Soarele, ea se află la doar 26 de milioane de kilometri faţă de Pământ. Dar ce efecte are această apropiere? Smutney crede că ea produce dezastre pe Terra. Astfel, marele cutremur din Indonezia din 26 decembrie 2004, cel care a produs ulterior un imens tsunami ce a produs sute de mii de victime în lume, s-ar fi datorat tranzitului planetei Venus din data de 8 iunie 2004. La acea dată, Pământul, Venus şi Soarele se aflau pe aceeaşi linie, şi în plus, această linie era orientată spre constelaţiile Taurul, Orion şi Gemenii, acolo unde se află cele mai apropiate stele şi nebule de Pământ. În plus, Luna era la începutul verii lui 2004 în poziţia cea mai înaltă pe cer, aşa că forţa sa gravitaţională era cea mai puternică.


O catastrofă similară a avut loc pe data de 26 august 1883, atunci când a avut loc marea erupţie vulcanică a vulcanului Krakatoa, cel care a produs şi tsunami, şi care a ucis zeci de mii de oameni. Cu circa 9 ani înainte, pe 6 decembrie 1882, Venus, Soarele şi Pământul iar s-au aliniat. Doar o simplă coincidenţă?


Următorul tranzit al planetei Venus va avea loc pe 6 iunie 2012, cu circa 6 luni înaintea datei de 21 decembrie 2012, data la care mulţi se aşteaptă să aibă loc sfârşitul lumii…

Suprafata planetei

Suprafata

 

In trecut pe suprafata planetei au existat cantitati mari apa, exact ca si pe Pamant. Dar, din cauza apropierii de Soare, apa s-a evaporat.

 

Mai mult de 1000 de vulcani exista pe Venus, majoritatea mai mare de 20 km in diametru. Eruptiile vulcanilor au creat canale de scurgere a lavei, ce se intind pe sute de km.

 

Pe suprafata lui Venus se intalnesc campii intinse. Pe langa campii mai exista cateva depresiuni: Atalanta Planitia, Guinevere Planitia, Lavinia Planitia.

 

Doua regiuni mai inalte, Ishtar Terrain in emisfera nordica si Aphrodite Terra la ecuator se intalnesc. Prima este de marimea Australiei iar cea de-a doua de marimea Americii de sud.

 

Cel mai inalt lant muntos de pe Venus este Maxwell Montes. Acesti munti se ridica la 12 km deasupra suprafetei venusiene.

 

Pentru a afla date despre suprafata lui Venus, astronomii au studiat-o cu ajutorul undelor radar. Temperatura la suprafata planetei este de 462° C.

 

Planeta Venus

Planeta Venus

Cunoscuta ca planeta geamana a Terrei, Venus nu are nimic in comun cu planeta noastra in afara de diametru si masa.

Atmosfera

Planeta este acoperita cu o patura foarte groasa de nori, nori ce nu lasa caldura degajata de sol sa iasa in spatiu. Astfel se produce efectul de sera, temperatura la sol fiind atat de mare incat plumbul se topeste.

Presiunea atmosferica este asemanatoare cu cea de la 900 m adancime de pe Terra (de 90 de ori mai mare decat presiunea de la sol).

Norii ce acopera planeta reflecta foarte bine lumina Soarelui, din acest motiv Venus este cea mai stralucitoare planeta.

Atmosfera planetei este compusa din dioxid de carbon, existand si nori de acid sulfuric. Exista si o mica cantitate de apa in atmosfera lui Venus

 Norii din atmosfera inalta a planetei se misca cu viteza de 350 km/s, dar spre sol, viteza scade la numai 2-3 km/h.